Anne Marie Bejliu: „mied și foc”
noiembrie 13, 2014
să cresc în ghiocul cu celule arse– e dar sau spaima când firida
primeşte taina libertăţii
primeşte taina libertăţii
şi pasu-ncerci să îl descrii
şi atunci scrii şi scrii şi scrii
ca un nebun în palma sorţii
şi atunci scrii şi scrii şi scrii
ca un nebun în palma sorţii
cătând spre cer un semn secunda
în care mir din ploi te spală
de toate-aceste patimi umbre
rugina spaţiilor vechi
şi cele noi prieteniei
le laşi să-ncurce socoteli
de toate-aceste patimi umbre
rugina spaţiilor vechi
şi cele noi prieteniei
le laşi să-ncurce socoteli
te doare. urli-n tine-ncet
muşcă din tine tigrul firii
visezi o plajă două trei
sau şapte le aşterni pe iarbă
muşcă din tine tigrul firii
visezi o plajă două trei
sau şapte le aşterni pe iarbă
cu gândul visu-l încropeşti
te înveleşti încet şăgalnic
sau trist abrupt deznozi poveşti
priveşti singurătatea tandru
te înveleşti încet şăgalnic
sau trist abrupt deznozi poveşti
priveşti singurătatea tandru
şi cât de bine e să fii
singur pe ţărmul de cuvinte
ales în traista cu netoţi
singur pe ţărmul de cuvinte
ales în traista cu netoţi
lăsaţi să-nşire mied şi foc
să fie-n cale miei şi lupi
pui deopotrivă strigând sorţii
şi lunii-n plin şi morţii-n gol
să fie-n cale miei şi lupi
pui deopotrivă strigând sorţii
şi lunii-n plin şi morţii-n gol
poeţi şi oameni cod şi rug
lumini şi gând în roua nopţii
lumini şi gând în roua nopţii
Anne Marie Bejliu, 12 noiembrie 2014
2 comentarii
leave one →
MIED 
Mulţumesc frumos!
Cu mare plăcere. Felicitări pentru versuri ! 🙂